Regele a murit ! Trăiască…grăsanaca-din-spate!

0
18

Hai, că n-am scris nimic, nici pro, nici contra, despre rege. Am rămas (cum s-ar spune) ultimii proști.

Nu suntem nici regaliști, nici anti-regaliști. Sunem un soi de troglodiți din punctul ăsta de vedere, adică cineva care vede în anumite registre (istorice) importanța monarhiei, tot așa de bine cum – în alte registre – nu suferă de puseuri de-astea submisiv-transfiguratoare în fața niciunei ‘royalități.’

Suntem (să ne-nțelegem bine) DOAR din punctul ăsta de vedere – iertată să ne fie analogia anatomică…. ca o pizdă. Depinde cum ne iei,și, oricum ne-ai lua…nici noi nu știm ce vrem!

Privim, adesea, spațial vorbind, și nu etic-orgolios (imposibil să ne dăm seama dacă e o calitate sau un defect) lucrurile foarte de sus. Cum n-avem nici ‘voyeurisme tanatofile’, nici fetișuri cu moartea sau reverii paternaliste, etc.,n-am urmărit deloc -în timp real și nici imediat, după – ceremonia înmormântării. Abia azi, cale de fix 30 de secunde – am dat peste un rezumat al ceremoniei funerare.

Un soi de ‘Highlights’ cu moartea regelui Mihai. Cum voci mult mai pertinent-avizate decât ale noastre au vorbit despre consistența slujbei religioase, despre pioșenia poporului român, despre respectul adus unui anumit tip de a fi (regal)…nu avem niciun soi de opinie referitor la astfel de subiecte. Fără ironie. Ele sunt apanajul minților/formațiilor profesionalizate…Adică, Istorici, clerici, sociologi, antropologi, psihologi…Noi operăm cu amănuntul nesemnificativ așa că singura chestie pe care am remarcat-o a fost (în prezența pioasă a familiilor regale, asezonate la tribuna oficială, fix în spatele prințului Charles) a unei doamne grase cu fălci de rinocer. Spre ignoranța noastră, habar n-avem cine e. Se pot urmări imaginile: o cucoană îmbrăcată-n negru, multă cât un tanc rusesc care-a tot hăhăit distrată pe tot parcursul ceremoniei. Acestei dame rubensiene – cu obraji cărnoși și libido intuit de fecioară – îi aducem azi, aici, o reverență. Că a murit un rege, aproape centenar, cu un destin nedrept ( există, oare. vreun destin gregar sau împărătesc, altminteri?) …asta e! Moartea – comunistă în dimensiunile ei – aduce la nivel de egalitate absolută orice fel de condiție din timpul vieții. Regi sau cerșetori devenim toți niște…morți. Că unora le cântă toată parohia, iar altora, nimeni, ce mai contează! Iar lucrul ăsta se pare că l-a înțeles cucoana asta, volubilă, vie, cu brațe de focă (de felul ei, vreo prințesă, vreo contesă) în răspăr cu încrâncenarea ipocrită a președinților/prinților/ducilor/mamelucilor…de tot soiul. E – în participarea ei – atâta vie bucurie a vieții, încât suntem convinși că, după înmormântare, și-a întrebat consortul (cu vocea vieții, care învinge întotdeauna) Și acum, iubitule, în drum spre casă, mergem să-mi iau și eu o Shaorma de la Dristor ?

SSRHost